La sfârşitul fiecărui an aşteptăm să se întâmple o magie şi odată cu miezul nopţii de dintre ani să dăm cumva un reset vieţii noastre şi tot ce ne-a deranjat în fostul an să se îndrepte sau să se şteargă ca şi când nu ar fi fost vreodată, uitând că fiecare greutate a venit cu lecţia sa. Ne urăm unii altora un an mai bun decât celălalt, pentru că, nu-i aşa, oricât de bine ţi-a fost e loc şi de mai bine, şi tot norocul de pe lume ca şi când ar fi suficient de mult pentru toată lumea. Zilele trecute m-am pomenit spunând cuiva că abia aştept să se termine anul acesta care a fost unul cu multe provocări, nu greu, dar profund, cu nemulţumiri care s-au reflectat în sănătatea corpului, cu apropiaţi de care mă îndepărtasem fizic, dar îi ţineam aproape în suflet şi care s-au dus în lumea îngerilor într-un mod brutal, cu sentimentul că nu pot controla nimic, că nu pot decât să mă rog pentru cei dragi mie şi că nu am puterea de a le face bine peste ce fac ei cu viaţa lor.
A fost un an care m-a consumat, dar din care am ieşit în viaţă, nu ştiu dacă mai puternică, dar cu siguranţă cu câteva lecţii prinse, sper că şi asumate. Mi-am dat seama, însă, că dacă suntem sănătoşi şi ne trezim cu soarele pe obraz şi mulţumim pentru această şansă, putem schimba lucruri. Prin dorinţă, muncă şi perseverenţă, în niciun caz prin speranţa că lucrurile se vor îndrepta urmând aceeaşi reţetă care ne-a dus la eşec de atâtea ori.
A fost un an care m-a obligat să privesc mai atent în mine şi să descopăr ce îmi doresc cu adevărat acum, pentru că poate mâine voi vrea altceva şi e perfect normal să fie aşa şi să mă raportez mereu la ce apare nou în viaţa mea.
A fost un an care mi-a demonstrat că ajutorul cel mai bun pe care îl poţi da celor dragi este să fii acolo când au nevoie şi să asculţi, fără să te faci luntre şi punte să faci şi să desfaci în locul lor, că lecţia lor e doar în parte lecţia ta şi că fiecare trebuie să îşi înveţe paragraful destinat lui. Nu am înţeles asta şi doar m-am îmbolnăvit de grijă, iar grija, până la urmă e doar o formă de neîncredere în forţele celuilalt, nu iubire.
A fost un an. Unul dintre mulţi care au fost, cu bune şi rele şi pentru care sunt recunoscătoare. Îmi doresc de la următorul să fie măcar la fel de bun ca acesta şi să nu ne lovească cu greutăţi semnificative. Să fim sănătoşi şi împreună! Să fim! Să fim conştienţi că suntem şi să trăim frumos!
La mulţi ani tuturor!
