Rezumatul rezumatului. Despre mine
Bine ați venit pe blogul meu! „Blogul Ghiveci”, pentru că nu mi-am propus să tratez un domeniu anume. Ghiveci ca şi viaţa! Cu de toate!
Sunt Raluca Eparu, jurnalist din 2002, soție, mama unui copil minunat (o zic toți, nu numai eu!) fiică, nepoată, cumnată, naşă, prietenă (inclusiv a motanului Iubirică) etc, dar mai mult decât toate, un observator pe drumul vieții.
Am 41 de ani și îmi place să scriu, să călătoresc, să citesc și să văd filme bune şi chiar dacă nu îmi place, duc şi gunoiul, calc rufe şi spăl vase.
Fie că am lucrat la ziar, site sau televiziune, mereu am trăit din scris şi din socializare. Mă declar o norocoasă pentru că am identificat repede ce îmi place să fac şi la ce pot fi bună şi m-am scutit de frustrarea de a face ceva care doar să-mi asigure traiul zilnic.
Mi-am propus ca „blogul ghiveci” să ajute oameni şi cauze, să inspire, să bucure şi să liniştească, pentru că scrisul are puterea de a face toate astea şi mult mai mult.
Aşadar, ne vedem pe aici! Vă pup!
„Nu trebuie să te placă toţi. Nici tu nu îi placi pe toţi!” (din înţelepciunea populară)
Gânduri pe tastatură
Puterea lui ÎMPREUNĂ sau Grupul producătorilor prahoveni şi al mâncătorilor de „papa bun”
Sunt o persoană greu impresionabilă pentru că am văzut prea multe de-a lungul vieţii de jurnalist. Dar solidaritatea umană m-a atins dintotdeauna până la lacrimi. Nu pot să nu mă uită la filme în care lucrurile se termină cu bine prin forţa comunităţii unite şi să nu...
Dă cu spaima de pereţi! Fă yoga!
Nu am timp să mă plictisesc în izolarea asta forţată pentru că apare mereu câte o ştire care trebuie scrisă, mai urmăresc un episod din seriale pe care voiam să le văd demult, mai citesc câteva pagini dintr-o carte care zace de ceva vreme pe noptieră, fac mâncare,...
O să fie bine, dar mai întâi o să fie rău!
De câteva zile mă tot gândesc că ar trebui să scriu ceva, că mi-ar face bine, că m-ar scoate din starea asta de amorţire, că m-aş inspira şi aş inspira şi pe alţii să gândească pozitiv în perioada asta în care un inamic nevăzut pândeşte în aer, în oamenii din jur, pe...
Martie este despre bucurii simple
De când mă ştiu am urât iarna şi frigul. Nici când eram copil nu aş fi stat pe afară mai mult decât era cazul, pentru că jocul cu zăpada nu mă atrăgea deloc. Preferam mai degrabă să văd de la fereastră totul alb, dimineaţa şi mă bucuram de peisaj, stând la căldură. Eu...