Crăciunul este o sărbătoare a iubirii şi a dăruirii. Naşterea lui Iisus Christos este cel mai de preţ dar pe care l-a dat Dumnezeu oamenilor, pentru că odată cu venirea lui Christos întreaga paradigmă a religiei se schimbă. „ Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” ia locul conceptului de echilibru prin răzbunare „dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi”. Aşa că dincolo de poleiala dată de societatea în care trăim, de sclipici şi cumpărături fără număr, de mâncare pe săturate, întotdeauna Crăciunul va fi despre iubire. Şi cum iubirea include şi dăruire şi recunoştinţă, cadourile pe care ni le facem de Crăciun trebuie să însemne ceva mai mult decât goana după cumpărături de dragul cumpărăturilor.
În fiecare an pregătesc din timp cadourile pentru cei dragi pentru că îmi doresc mereu să-i nimeresc cu adevărat. Nu vreau doar să bifez o tradiţie, ci să-mi exprim iubirea faţă de ei printr-o surpriză plăcută, lăsată sub pomul împodobit. În plus, nu mă voi afla în criză de timp ca să îmi vină să cumpăr orice îmi pică în mână, nu mă voi lovi de oameni care aleargă disperaţi printre rafturi, cu gândul la câte mai au de făcut până în ziua cea mare şi voi avea timp de ritualul de împachetare care îmi este atât de drag pentru că şi asta face parte din arta de a dărui.
Îmi povestea cineva, demult, că pe vremea când era copil îşi ruga părinţii să-i împacheteze cadoul pentru diverşi aniversaţi într-o cutie mare, indiferent cât de mic era obiectul pe care îl ducea. Aşa credea el că trebuie să arate cadoul perfect şi doar ducând un pachet mare se simţea bine. La momentul acela mi l-am şi imaginat- un băieţel în pantaloni scurţi ducând cu mândrie o cutie uriaşă, după care mintea mi-a sărit la dezamăgirea aniversatului când găsea în cutia aia mare o minge sau vreo altă jucărie pe care o mai avea în alte variante sau chiar identică, pentru că în comunism nu prea aveai de unde să alegi. Cutia aia uriaşă nu era nicicum despre aniversat, despre dorinţa de a-i face o bucurie, ci era despre el, copilul mic, care voia să fie văzut mai mare, mai interesant, mai preţios. Aşa mi-am dat seama de prima regulă a cadoului perfect: Cadoul pentru altul nu e pentru tine, aşadar nu cumperi ceva ce ţi-ai dori tu sau îţi place ţie, ci asculţi din timp dorinţele celui căruia vrei să-i faci surpriza! Asta înseamnă atenţie, cunoaştere, apreciere şi iubire.
Prin extindere, cadoul nu trebuie să fie mare, dar nici scump pentru că valoarea intrinsecă nu va arăta cât de mult îl iubeşti pe cel care va primi darul, ci doar cât de mult încerci să ieşi tu în evidenţă. Dacă ai cheltuit tot bugetul pe un cadou foarte scump, cu greu nu te vei gândi la câte puteai face cu banii aceia, iar în situaţia asta gestul tău pierde din valoare şi nu va mai avea energia bună care trebuie să însoţească fiecare dar. Dacă vei fi atent şi vei pune cât mai multe întrebări despre preferinţe, pasiuni, nevoi, sigur vei avea de unde să alegi pentru că oamenii îşi doresc multe lucruri.
Dacă îţi place să faci chiar tu diverse obiecte, pune-te pe treabă pentru că un cadou făcut de mână este foarte apreciat, în general. Şi aici, însă, trebuie să asculţi şi să observi. Mie îmi place să fac accesorii cu mărgele-broşe, cercei, etc, dar nu voi da cadou ceva făcut de mine cuiva care nu apreciază lucrul manual sau nu poartă decât cercei din aur. Energia bună pe care am pus-o în acel obiect se va risipi atunci când va întâlni indiferenţă. În plus, nu m-aş simţi bine să primesc un „mulţumesc!” de complezenţă şi „îmi place” fals.
Cât de stângace ar fi felicitările şi podoabele de pom făcute de copii, bunicii tot se vor bucura, aşa că atunci când aveţi copii, încurajaţi-i să fie creativi, ba chiar ajutaţi-i să lipească, decupeze, caute diverse obiecte cu care pot face amintiri de preţ, atât pentru voi şi ei, cât şi pentru bunici, alte rude şi prieteni. Dincolo de cadoul în sine, îi veţi învăţa pe copii să dăruiască nu numai de sărbători şi aniversări, ci gesturi de bunătate în fiecare zi din viaţa lor. Încurajaţi să dăruiască mereu, copiii vor ajunge adulţi iubitori şi buni, care vor vedea Crăciunul dincolo de sclipiciul comercial.
Cadourile trebuie să fie despre iubire şi despre energie bună care se transmite de la un om la altul. Aşa că pot fi şi mese alături de prieteni şi familie, donaţii către cei nevoiaşi, timp petrecut cu cei singuri şi în general, orice gest care vine din inimă şi care nu aşteaptă nimic la schimb.
Vă doresc să faceţi cadouri inspirate şi să primiţi cu recunoştinţă iubirea! Să vă umpleţi inima cu lumină şi să dăruiţi mereu cu bucurie! Sărbători fericite tuturor!
Raluca Eparu, jurnalist
Articol apărut în Lace Magazin nr.8 2022
Foto: Time Studio-George Cruceru