Selectează o Pagină

Sunteţi bine, sănătoşi? Aţi petrecut bine de sărbători? V-aţi odihnit? Dar fericiţi sunteţi? Dacă nu, se poate rezolva uşor! Aplecându-vă asupra voastră şi muncind la voi, desigur!

Am primit ceva drăguţ ieri şi vreau să împărtăşesc cu voi. Este un plan de fericire pentru următorii zece ani:

Deceniul 2020-2030 va fi despre cooperare, impartasire si parteneriate.

Deceniul 2010-2020 a fost despre a intelege/descoperi cine esti cu adevarat, despre a capata o claritate cu privire la modul in care vrei sa fii/traiesti si sa-ti impartasesti Lumina personala in aceasta lume. Si poate ca unii oameni inca nu au reusit sa faca asta pana acum. Ei bine, 2020 este anul in care vor putea sa faca asta si sa inceapa sa-si construiasca visurile, sa stabileasca bazele noii lor vieti in ceea ce priveste zona familiei, cea sociala, profesionala, financiara, etc.

Asadar, 2020 este despre a-ti (re)construi viata de la zero, pe baza propriului adevar, a propriilor valori, in aliniere cu cine esti tu la modul autentic. Si asta inseamna sa demolezi tot ceea ce ai construit pana acum si nu este in aliniere cu cine esti tu cu adevarat, nu (mai) serveste Binelui tau. Iar pentru asta iti trebuie curaj. Ai nevoie de curaj ca sa dai drumul unor lucruri/ situatii/ activitati/ persoane/ relatii de care te-ai agatat pana acum, pentru ca voiai sa te simti “in siguranta”.

Intelegeti bine: 2020 inseamna sa-ti construiesti visurile din inima, nu din spatiul fricii; este despre a-ti permite sa fii liber, sa fii cine esti cu adevarat. (Kari Samuels)”

În mod cert, nu serveşte binelui tău, orgoliul tău fără măsură! Eu de la asta aş începe cu planul pentru fericire!

Când eram foarte tânără, adică prin adolescenţă, îmi hrăneam orgoliul rănind oameni. Evident, acum nu mă simt bine gândindu-mă la vremurile alea, dar vă spun cu toată sinceritatea că atunci mă simţeam puternică! Starea asta, de putere adică, inspiră un soi de fericire, de împlinire, dar e un sentiment fals pornit de la premize false. Universul le reglează pe toate şi când am început să primesc la rândul meu ceea ce meritam, nu a mai fost deloc bine. De orgoliu, ca de multe alte chestii urâte din comportamentul şi personalitatea noastră, ne lecuim cu suferinţă. Iniţial, am suferit tot din cauza orgoliului. Confundam dragostea faţă de un băiat cu orgoliul că am fost părăsită de el şi nu am făcut eu pasul acesta înainte. O prostie fără seamăn, aş spune acum! Dar suferinţa e suferinţă! Şi dacă înţelegi ceva din ea te poţi lecui de multe!

Şi aşa, în mijlocul unei suferinţe sufleteşti pe care nu o mai întâlnisem până atunci, am înţeles că orgoliul nu mă lăsa să fiu fericită! Mi-am dat seama că nu mă lăsasem să iubesc cu toată inima de teama de a nu fi rănită şi că tot spectacolul ăla care se dădea în mine era doar o consecinţă a limitelor mele, a orgoliului pe care îl lăsasem să crească în mine.

Acum, când mă simt împlinită din toate punctele de vedere, orgoliul nu mai are loc! Nu ar mai avea nicio şansă pentru că orgoliul apare pe fondul neîmplinirii şi nesiguranţei noastre! Acum ştiu cine sunt şi nu îmi pasă că nu sunt eu „miezul”. Nu sunt pentru că am ales să nu fiu, pentru că îmi e mai bine aşa, pentru că am înţeles că nu am nevoie să hrănesc emoţii puternice care te sleiesc!

Nu am nicio problemă dacă oamenii ţin cont sau nu de sfaturile mele, deşi ei le-au cerut, nu mă deranjează dacă am fost invitată sau nu la vreun eveniment organizat de oameni de la care aş fi putut să mă aştept să o facă, nu îmi pasă dacă cei din jur au uitat de ziua mea sau nu m-au sunat să mă felicite pentru cine ştie ce realizare! Nu îmi pasă pentru că ştiu că am locul meu, de frunte, în sufletul familiei mele şi doar asta contează!

Nu am nevoie de mulţumiri de la nimeni atunci când ştiu că am făcut ce trebuia să fac şi am făcut-o cu tot sufletul, din convingere. Dacă efectul faptelor mele se vede, pentru mine e cea mai bună mulţumire! Nu plec de la premiza că oamenii nu m-au dorit pe lângă ei sau că am greşit cu ceva, ci mă gândesc că prinşi în mijlocul evenimentelor au uitat, pur şi simplu! Se întâmplă oricui, e ceva firesc şi nu trebuie să dai importanţă unor astfel de întâmplări! Şi dacă constaţi că voit ai fost lăsat pe dinafară, lucrurile s-au întâmplat cum nu se poate mai bine: locul tău nu era acolo, iar omul acela nu îţi era prieten! Din povestea asta eşti cel mai câştigat!

Orgoliul merge mână în mână cu trufia, iar trufia este un monstru cu multe capete care omoară iubirea din om. Nu poţi să fii generos şi trufaş deopotrivă pentru că acţiunile omului trufaş nu pot merge până la capătul firesc: ajutorarea celui în nevoie, fără să ai din asta vreun folos.

Nu poţi să îl mai iubeşti şi preţuieşti pe prietenul tău dacă orgoliul îţi spune că tu trebuia să fii primul invitat la nu ştiu ce eveniment, iar el te-a omis tocmai pe tine!

Viaţa este prea scurtă ca să primeşti orgoliul în ea! Nu ai timp de prostii, nu ai timp de emoţii negative! Şi mai mult, nu ai timp şi motive să hrăneşti orgoliul altora pentru că făcând asta îi vei menţine în starea care nu le face bine şi îţi vei face şi ţie viaţa grea!

Înfruntă-ţi orgoliul şi gândeşte-te ce îţi lipseşte în viaţă! Ce te nemulţumeşte de fapt? Cât de bine eşti tu cu tine? Ţi-ai răspuns? Repară problemele şi fii fericit! Viaţa este prea scurtă şi nu ai timp de prostii!

Recomandare: În urmă cu câţiva ani am văzut filmul „Poveste de iarnă”. Mi-a plăcut mult pentru că este o poveste fantastică cu îngeri şi demoni, dar mai ales despre efemeritatea noastră pe lumea aceasta. Dacă aţi şti cu siguranţă că muriţi peste o săptămână, aţi mai avea loc de orgoliu în viaţa voastră?

foto: Sorin Petculescu