Selectează o Pagină

Bietul popor român! Dintotdeauna parcă i-a plouat şi i-a nins mai mult decât i-a fost soare şi senin, dar ca anul acesta şi ca în această perioadă parcă nu a fost mai oropsit. (Nu îmi spuneţi de comunism că a trecut demult şi odată ce am prins gustul libertăţii, e greu să mai stăm cu capul plecat!)

Suntem în plină pandemie mondială, ni se pun tot felul de frâne pe toate planurile şi colac peste pupăză, peste 11 zile vin alegerile.

Dacă ar fi venit doar alegerile şi nu începeau şi şcolile mai era cum mai era, dar acum, când toate se suprapun nemilos, ne simţim şi mai părăsiţi de sfinţi. Totul este anapoda, niciun partid, candidat, personalitate politică etc nu a convins pe deplin, dar trebuie să mergi la vot. Pentru că trebuie, chiar dacă suntem debusolaţi. Trebuie în primul rând pentru că suntem părinţi, bunici etc şi e de datoria noastră să predăm lecţia democraţiei. Pentru că nu ne putem arăta în faţa copiilor noştri înfrânţi, chiar dacă ne simţim aşa. Pentru că ei îşi iau curajul şi asumarea din comportamentul nostru, nu al vecinului!

Dar ce să votezi? Cum să votezi dreapta aflată la guvernare când ţi-a demonstrat că este total incompetentă şi arogantă şi când din cauza ei copilul tău vine plângând acasă de la şcoală? Cum să votezi stânga care te-a dezamăgit de multe ori şi care se pregăteşte de alegeri în loc să facă opoziţie exact acum când e nevoie de opoziţie, dar aşteaptă ca dreapta să greşească şi mai mult? Cum să votezi alternativele care bat palma cu stânga sau cu dreapta, după interes? Care alternative?

Laşi alegerile şi te gândeşti la şcoală, în ordinea priorităţilor imediate. Simţi tensiunea în aer când vine nervos şi obosit de la şcoala care nici înainte nu-i oferea cine ştie ce educaţie, dar tot mai prindea câte ceva de la vreun profesor cu drag de meserie. E palid şi te îngrijorezi pe loc: „Ce ai, mămică? Te-ai certat cu cineva, te-a bătut cineva?” Dar el nu are chef de vorbă, că abia mai respiră după ce a stat cu mască şapte ore. Scoate din buzunarul ghiozdanului sendvişul pe care i l-ai pus la prânz. E neatins, cum de altfel e neatinsă şi apa din celălalt buzunar. Te uiţi supărat-nervos-dezamăgit-înfrânt şi el, copilul tău, simte norii de furtună şi izbucneşte în plâns: „Clasa e prea mică să avem toţi loc la geam să mâncăm, iar pe holuri nu ne lasă decât când mergem la baie! Nici atunci nu putem sta prea mult că trebuie să iasă şi ceilalţi! Este naşpa, nu îmi mai place la şcoală! Vreau să rămân acasă să nu înţeleg nimic de la orele on-line!” (Doamne, este abia prima zi!)

Şi tu rămâi ca prostul în prag şi te gândeşti cum să îl ajuţi, unde să-l duci, cu cine să vorbeşti şi cine să te asculte că doar toţi ceilalţi copii întâmpină aceeaşi problemă.

Şi îi pui ce ai gătit în farfurie ca să mănânce măcar acum, dar s-a făcut noapte şi el doar frunzăreşte ceva şi se duce la somn. Nu mai poate nici să te ia în braţe, nici să aştepte să îi spui „Noapte bună, mamă, lasă că mâine va fi mai bine!”

Şi ţie ţi se strânge inima şi stomacul până le simţi ca o piatră mică şi ţi se face rău şi parcă nu mai poţi respira. Te aşezi în pat cu gând să adormi repede şi fără vise, că şi visele te dau peste cap cu toate simbolurile lor, dar somnul nu vine.

Toată ziua ai auzit părinţi plângându-se: „Învăţătoarea ne-a zis să nu le dăm mâncare la ei deloc, dar el nu poate sta 3-4 ore fără să mănânce nimic, măcar un măr ceva. Sau apă. Cum să nu bea, tu, apă, 4 ore cât e la şcoală? Aştia sunt nebuni!”

Sau: „Eu i-am scos adeverinţă de la medicul de familie. Şi el e bolnăvicios, dar dacă aduce ceva de la şcoală, mama moare sigur! Că are şi aşa destule boli şi fără covid! Aşa stă acasă, mai iese cu copiii pe afară, la socializare şi aia e. O învăţa, nu o învăţa, dar cel puţin e mai în siguranţă! Ştii că îşi roade unghiile tot timpul! Cum să fie în siguranţă la şcoală când bagă toţi microbii în el?”

Sau: „Dragă, la şcoală profii nu au cu ce face on-line. Şcoala nu are cu ce! Ne-au zis să le dăm noi copiilor tabletă, laptop ceva, ca cei care stau acasă să fie şi ei în on-line. Nu le dau nimic, că doar au promis guvernanţii de toate. De ce plătim taxe şi impozite dacă trebuie să se ducă şi cu laptopul la şcoală?”

Sau: „Eu nu îl mai las de azi la şcoală. A venit plângând că el nu mai putea respira prin mască şi doamna îi tot zicea să aibă respect faţă de ceilalţi colegi care nu vor să ia ceva dacă el ar fi bolnav. A început copilul să plângă şi să spună că el nu e bolnav şi se simte bine şi doamna, care e o drăguţă de fel, nici nu putea să vină la el să-l împace. I-a spus, săraca, că aşa sunt noile reguli şi că îl roagă ea frumos să înţeleagă. Sau să iasă puţin pe hol să se răcorească şi să se întoarcă cu mască când poate! Şi asta în situaţia în care jumate de clasă a fost acum o lună în tabără la Padina şi au stat toţi bot în bot şi la masă şi la joacă şi peste tot!”

Şi deodată mintea lasă şcoala, lasă şi nunţile despre care ai auzit că sunt dansante deşi este interzis, lasă şi terasele pe unde ai fost toată vara fără să ţi se întâmple nimic, pieţele şi autobuzele pline ochi, parcurile cu copii care s-au jucat unii cu alţii fără măşti din mai şi până acum, lasă şi spitalele unde ţi-ai propus să nu ajungi anul acesta prin rugăminţi la Dumnezeu şi la toţi sfinţii şi începi să te gândeşti la alegeri. La alea electorale şi la cele personale. Unde ai greşit când ai votat? Oare nu era mai bine dacă puneai ştampila pe celălalt? Oare de ce te mai duci la vot dacă nu se schimbă mai nimic de 30 de ani? Dar dacă nu te duci ce o să-i spui copilului tău când nu va fi bine? Dar acum ce-i spui? Că nu e bine şi tu te-ai dus cu tot neamul şi ai votat! Eşti înfrânt! O ştii şi tu, o ştiu şi prietenii tăi şi cunoscuţii şi vecinii şi colegii de serviciu! Să ieşi în stradă? Îţi mai iei şi amendă şi nu rezolvi nimic că nu te ascultă nimeni! Rezolvarea e tot în alegeri. O să te documentezi mai mult despre fiecare candidat că poate data trecută ţi-a scăpat ceva sau..o să alegi să pleci din ţară! Dar unde, că nici pe acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă!

Eşti înfrânt şi nu vezi scăpare! Începi să te rogi la Dumnezeu să îl ajute pe poporul său, că doar românii sunt credincioşi şi nici nu au râvnit la ce e al altuia. Să dea el un vaccin sau mintea cea de pe urmă guvernanţilor sau măcar să ne dea candidaţi diferiţi de ăştia de acum care să facă ceva…praf! Îi mulţumeşti că v-a ţinut sănătoşi pe toţi cei din casă, dar îţi vine iar în minte chipul copilului tău pentru care ai jurat, atunci când s-a născut, că vei muta munţii din loc! Ce munţi să muţi când tu nu eşti în stare nici să alegi corect pentru ca lui să-i fie bine?

Îţi bagi picioarele în ea de pandemie, înjuri regulile pe care românul dintotdeauna le-a făcut pentru a le încălca, îndrepţi câteva blesteme spre guvernanţi şi spre ăia care nu cred că există virusul şi nu îşi iau nicio măsură de precauţie, după care speriat, te rogi la Dumnezeu să te ierte, că eşti supărat şi nu mai gândeşti corect şi în timp ce ţi se închid ochii odată cu venirea zorilor mai ai timp să te întrebi: „Eu cu cine votez?”

P.S. Acesta material nu a fost plătit de vreun partid şi nici de Oculta Mondială şi nu mi-am propus să vă supăr şi mai tare. Cred doar că lucrurile nu sunt deloc pe un făgaş bun şi chiar dacă trăim vremuri disperate tot este loc de mai multă responsabilitate din partea celor care au impus aceste reguli. Poate că la români, obedienţi din fire, credeţi că nu se aplică, dar dacă te-ai luat de copilul omului trebuie să ştii că legile firii îl vor face să reacţioneze! Mai sunt 11 zile până la alegerile electorale! Asta înseamnă două săptămâni de şcoală de nervi şi situaţii de tot râsul-plânsul în care se vede incompetenţa voastră! Să aveţi „succesuri!”