Rezumatul rezumatului. Despre mine

Bine ați venit pe blogul meu! „Blogul Ghiveci”, pentru că nu mi-am propus să tratez un domeniu anume. Ghiveci ca şi viaţa! Cu de toate!

Sunt Raluca Eparu, jurnalist din 2002, soție, mama unui copil minunat (o zic toți, nu numai eu!) fiică, nepoată, cumnată, naşă, prietenă (inclusiv a motanului Iubirică) etc, dar mai mult decât toate, un observator pe drumul vieții.

Am 41 de ani și îmi place să scriu, să călătoresc, să citesc și să văd filme bune şi chiar dacă nu îmi place, duc şi gunoiul, calc rufe şi spăl vase.

Fie că am lucrat la ziar, site sau televiziune, mereu am trăit din scris şi din socializare. Mă declar o norocoasă pentru că am identificat repede ce îmi place să fac şi la ce pot fi bună şi m-am scutit de frustrarea de a face ceva care doar să-mi asigure traiul zilnic.

Mi-am propus ca „blogul ghiveci” să ajute oameni şi cauze, să inspire, să bucure şi să liniştească, pentru că scrisul are puterea de a face toate astea şi mult mai mult.

Aşadar, ne vedem pe aici! Vă pup!

„Nu trebuie să te placă toţi. Nici tu nu îi placi pe toţi!” (din înţelepciunea populară)

Gânduri pe tastatură

Martie este despre bucurii simple

Martie este despre bucurii simple

De când mă ştiu am urât iarna şi frigul. Nici când eram copil nu aş fi stat pe afară mai mult decât era cazul, pentru că jocul cu zăpada nu mă atrăgea deloc. Preferam mai degrabă să văd de la fereastră totul alb, dimineaţa şi mă bucuram de peisaj, stând la căldură. Eu...

Forţa iubirii multiplicate sau cum am înfăptuit toţi un miracol

Forţa iubirii multiplicate sau cum am înfăptuit toţi un miracol

A trecut ziua îndrăgostiţilor americanului Valentin, dar vine Dragobetele autohton! Pluteşte iubirea prin restaurante, prin magazine, pe facebook şi aiurea! A doua jumătate a lui februarie e despre iubire. Să treacă iarna mai repede, să avem un motiv să ne bucurăm, să...

Fii omul excepțional din viața ta!

Fii omul excepțional din viața ta!

„Simt o mare greutate în plexul solar...îmi vine să vomit şi nu mai am aer...în acelaşi timp..nici nu aş putea fizic..nu îmi mai simt mâinile..nici picioarele..parcă simt ceva, dar sunt nişte furnicături...o să mor...o să murim toţi...acum...Doamne, ce rău îmi e...nu...