Selectează o Pagină

Dumnezeu lucrează prin oameni. Prin unii constant, prin alții doar din când în când, dar aici deja intervine liberul arbitru și depinde de fiecare cum alege să își trăiască viața. Iolanda Gheorghiu, președintele Asociației Pacienților Oncologici din România și reprezentantul din Prahova al Asociației ”Noi și ceilalți”, pentru care îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a scos-o în cale, a ales să își trăiască viața în slujba altora și astfel să îi ” îmbogățească” pe cei din jur. Cu încurajări, cu vorbe înțelepte și avizate, cu faptele ei pornite din cele mai bune intenții.

O cunosc pe Iolanda de cel puțin 15 ani și cu ajutorul ei mi-am demolat o mulțime de mituri despre persoanele seropozitive HIV. Am aflat că sunt medici neinformați care se tem de HIV și refuză să-șși facă meseria (vezi un articol pe tema asta aici)  sau ca cei mai mulți dintre seropozitivii din Prahova sunt în această situație ca urmare a unor acte medicale iresponsabile. Cu fiecare caz povestit de ea, m-am bucurat mai mult că sunt sănătoasă. Totodată mi-am dat seama cât de important este să existe pe pământ oameni ca ea care să fie sprijin real celor suferinzi. (vezi emisiune cu Iolanda Gheorghiu aici)

În urmă cu doi ani, am primit un rezultat prost la un control banal la ginecologie. Același control pe care îl făceam an de an și care nu dezvăluise nimic rău. Rezultatul a venit cu câteva zile înainte să plecăm în city break la Lisabona. Am vorbit doar la telefon cu doctorița, căreia i-am citit rezultatul. Când primul cuvânt al unui medic este ”Aoleu!” îți cam pică cerul în cap. Ceva îmi spunea că este o greșeală și efectiv nu intuiam niciun pericol. Dar tot singură mă dădeam înapoi și-mi ziceam că sunt în starea de negare. Așa abătută am plecat la Lisabona, un oraș superb pe care îmi doream demult să-l vad. Era temperatura potrivită, deși era noiembrie erau 22 de grade Celsius, chiar 25, soare, oameni relaxați și locuri frumoase. Istorie, peisaj, totul croit pentru câteva zile de vis. Incercam sa mă bucur de toate, dar din când în când îmi aduceam aminte. Soțul meu mă încuraja constant. ”Simt eu că nu este nimic!” Citisem pe net despre rezultat. Era un risc, dar unul mare. ”Aoleu” îmi suna în creier aducător de necazuri. Ne-am întors din Portugalia și am făcut o colposcopie. Nu se vedea nimic suspect, dar nici nu era 100% relevant! Atât că stând să aștept câteva minute să intru la colposcopie o doamna care aștepta și ea m-a întrebat dacă sunt tot cu repetarea analizei Papanicolau că știe din sursă sigură că mai multe paciente care au făcut în urmă cu două săptămâni testul au rezultate identice și că în clinica respectivă este anchetă pe această temă. Vestea mi-a adus cumva inima la loc. Era o greșeală și asta e!

În perioada aceea, Iolanda voia să vorbească presei despre Idylla, un aparat ultra modern care nu mai exista în România, de depistare precoce a cancerului în mai multe zone ale corpului. Ne-am întâlnit să punem țara la cale și i-am povestit și necazul meu: ”Sunt sigură că este un rezultat fals pozitiv. Nu ai fi prima! Am pățit-o și eu, dar alături de mine au fost profesioniști care m-au îndrumat corect. Medicii, laboranții, chimiștii, sunt și ei oameni, oricine poate greși. Știu că te-a dat peste cap, e de înțeles, dar o să fie bine! Și apoi, există o rezolvare pentru orice”. Pentru cine nu o cunoaște, Iolanda are tonul ăla calm și profesionist. Exact tonul care te liniștește. M-a sfătuit să refac analiza. Teoretic mai aveam de așteptat trei luni pentru ca rezultatul să fie concludent. Eu, însă, nu mai puteam aștepta! Aș fi plătit oricât să mi se dea atunci pe loc un răspuns clar. M-am dus la altă clinică, unde am povestit situația și chiar dacă medicul de acolo mi-a spus iar de cele trei luni de așteptare, a fost dispus să încerce să ia o probă după o lună, atât cât trecuse de la prima analiza. Așa cum simțeam și eu și cum mi-a spus și Iolanda, nu era nimic: fals pozitiv!

M-am gândit la mulțimea de oameni care a trecut cu siguranță printr-o poveste d-asta și nu a avut o Iolanda sau niciun alt sprijin. Pe urmă m-am gândit la cât de tare este aparatul pe care vrea să îl aducă Iolanda la Ploiești care în trei ore de la recoltarea unei probe de sânge îți poate spune dacă ai dezvoltat celule canceroase, ba chiar, și mai tare, dacă ești predispus la a le dezvolta.  ”Raluca, costă doar 50.000 de dolari. Este o sumă infimă pentru multe firme și oameni cu bani și poate salva atâtea vieți. Vreau să îl aduc în Prahova și astfel să-i putem ajuta pe toți cei care au nevoie de o a doua opinie. Sau pe cei care ar trebui să facă o colonoscopie dureroasă și invazivă. Este important să aflăm din timp pentru că există salvare în multe situații . I-am spus că voi promova acest proiect așa cum o să pot mai bine și sunt dispusă să o ajut cu orice își propune, dacă ține de mine. A urmat o conferință de presă și la scurt timp, Iolanda a făcut rost de bani de la Fundația Timken. Reușise așa cum a făcut cu atâtea proiecte importante: Campania de profilaxie pentru cancerul la sân intitulată “Sunt femeie orice-ar fi!”; campania de profilaxie pentru leucemia la copii– ”Te rog, mama, ai grijă de mine!”, Campania “Castiga timp!” (1) de profilaxie a AVC și infarct miocardic la barbati cu varsta cuprinsa intre 30-50 de ani sau Campania “Castiga timp!”(2) privind oferirea de analize GRATUITE si interpretarea acestora pentru copii si varstnici din medii defavorizate din judetul Prahova. De fapt toate aceste demersuri sunt gratuite pentru beneficiari, Iolanda făcând tot posibilul să strângă bani pentru a acoperi costurile.

Săptămâna trecută, Iolanda și echipa ei au prezentat un nou proiect, finanțat de Consiliul Județean Prahova, denumit ”Timpul nu așteaptă! Tu, ce aștepți?” ocazie cu care a fost lansat ghidul privind prevenția și profilaxia în cardiologie și oncologie.

De mai bine de 20 de ani, Iolanda luptă pentru prevenire și profilaxie. În 1997 a început să țină ore de informare despre HIV-SIDA în penitenciarele din Prahova și a scris primul proiect Phare din România. Așa a intrat un ONG într-un penitenciar din România. ”Așa a apărut termenul ”colectivități masculine închise” pentru că nu am gândit să jignesc pe nimeni, dar proiectul era adresat prevenirii transmiterii virusului HIV pe cale sexuală. Am fost în penitenciarele de la Mărgineni, Ploiești și Târgșor, dar și în unități militare, pentru că pe atunci se făcea stagiul militar obligatoriu și m-am gândit că tinerii de 18 ani trebuie să știe totul despre actul sexual ca să prevină neplăcerile de orice fel. Pe vremea aceea, cam așa își începeau viața sexuală tinerii, acum, mai devreme, pe la 15 ani. În 2012 am început și cu profilaxia cancerului. Am constatat că erau multe femei mai tinere de 40 de ani bolnave de cancer în stadii avansate. Studiile arată că 80% dintre pacienții diagnosticați cu cancer la timp au șanse mari de vindecare. Prevenția este crucială”.

În toată această luptă, sistemul i-a pus mereu bețe în roată. Prin birocrație excesivă în primul rând. Iolanda a acceptat să facă orice este nevoie pentru ca oamenii din jurul ei să fie sănătoși. Iolanda nu are copii și soț, dar are o mulțime de prieteni care o iubesc tocmai pentru că ea și-a dedicat viața iubirii de semeni. Aplicată temeinic în proiecte necesare societății!

Dacă doriți să o sprijiniți pe Iolanda în lupta ei pentru sănătate puteți face donații în contul Asociației APOR sau puteți merge să vă faceți analizele medicale la laboratorul asociației. Iolanda este unul dintre cei mai buni chimiști de laborator medical și sunt sigură că orice rezultat obținut de ea este cel adevărat. În acest segment, încrederea și profesionalismul sunt foarte importante, iar Iolanda este omul care le întrunește pe ambele.

Oameni ca Iolanda trebuie ajutați pentru că ei schimbă lumea! Te îmbrățișez cu drag, Iolanda, înger pe pământ!