Selectează o Pagină

O să fie bine…

 

De ani de zile m-am obișnuit să spun ”o să fie bine!” ori de câte ori aud că cineva are o problemă. Nu o zic cu detașare, chiar cred că în aceste câteva cuvinte s-ar putea strânge toata energia mea pozitivă și lucrurile să se îndrepte în direcția potrivită pentru acea persoană. În realitate, însă, îmi dau seama că nici eu, nici altcineva, nu putem da garanții pentru viitor și că relele se întâmplă adesea oamenilor buni.

Românii sunt fataliști din născare. Nu există român care să nu spună de mai multe ori pe zi, în conversații diverse ”Doamne ferește!” și ”Doamne ajută!” iar atunci când lucrurile merg din ce în ce mai rău să nu exclame cu ochii spre cer: ”Fie ce o fi! Facă-se voia Domnului!”

Dacă ai tăi au vorbit aşa, cât de educat ai fi și oricâte cărți ai citi, gândurile fataliste te vor însoți pe tot parcursul vieții, indiferent cât ai încerca să le negi. În situații în care ai epuizat toate căile vei spune: ”Am făcut tot ce a ținut de mine! Fie ce o fi!” În acel punct ți-ai dat seama că lucrurile se întâmplă indiferent de voința ta, că nu poți influența întotdeauna oameni, situații, chiar dacă auspicile păreau a-ţi fi favorabile și că, vorba românului: ”Când e să nu fie, mori cu dreptatea în brațe!”

M-am gândit adesea că această atitudine nu este una care să aducă dezvoltare personală şi nici socială, dar reflectând mai mult am înţeles că este calea sănătoasă de a trata problema.

De multe ori, ceea ce ne dorim nu înseamnă neapărat că este şi ceea ce ne trebuie şi ceea ce ne-ar face fericiţi. Ne facem planuri şi în cele din urmă lucrurile se petrec altfel, cu mult mai bine decât ne-am închipuit. Atunci dăm un pas înapoi, şi într-un moment de sinceritate ne spunem că de fapt, ne era teamă de acea schimbare sau o doream din motive nepotrivite (să dovedim ceva cuiva, să ne răzbunăm etc) sau nu am dorit-o niciodată atât de mult. Şi asta deşi până atunci făcusem tot posibilul ca lucrul ăla să se întâmple şi indiferent câte obstacole am fi întâmpinat, nu am fi înţeles că trebuie să renunţăm.

Acesta este însă, cazul fericit pentru că la fel de bine, lucrurile pot rămâne în aer, fără să se aşeze în vreun fel. Rămâi mut şi te gândeşti unde ai greşit, de ce nu a mers dacă eşti un om bun, că doar te-ai rugat şi tu şi toţi ai tăi şi toţi cei din jur îţi spuneau că o să fie bine, iar dacă cineva îndrăzneşte să spună “Nu a fost să fie!” ai fi în stare să îl iei la bătaie.

De fapt, asta e! Nu a fost să fie! Nu pentru tine, nu acum, poate niciodată! Te ajută cu ceva dacă te încăpăţânezi să despici firul în patru? Cu siguranţă, te vei chinui degeaba şi vei pierde energie pe care o poţi canaliza spre ceva bun!

Aşa că mai bine gândeşte-te de ce a trebuit să treci prin toate, ce ai învăţat din lecţia asta, cine a încercat să te ajute şi cine te-a descurajat, cine ţi-a fost alături chiar şi cu o vorbă bună, ce ai înţeles!

În cele din urmă “o să fie bine!”! Sau nu! Dar te vei descurca, pentru că oricând e loc şi pentru mai rău!

Foto: Sorin Petculescu