Traversăm o perioadă grea în care fiecare a încercat să supravieţuiască. Şi nu mă gândesc aici la partea materială, deşi nici aceea nu e o componentă de neglijat, ci la pisihicul fiecăruia, ceva fragil, care se poate deteriora foarte uşor atunci când abandonezi lupta cu tine sau dimpotrivă, te iei prea în serios. Eu una am suportat destul de bine prima lună de izolare impusă. M-am uitat la filme, am citit, m-am jucat cu mărgele şi mai ales am mâncat tot felul de chestii care să-mi dea un setiment de bine cât de cât. În primele două săptămâni am pus 2 kg cu care mă lupt şi acum. Apropos, când eşti abătut şi îngrijorat nu te chinui să începi o cură de slăbire că nu vei reuşi, aşa că scuteşte-te de frustrări din start şi doar mănâncă mai puţin, cât să menţii greutatea aşa cum e ea.
Mult timp am evitat să ies din casă, iar când o făceam parcă eram urmărită de fantome, aşa că nu îmi mai plăcea să ies. Refuzam sistematic ideea de a mege la o scurtă plimbare până la magazin, iar atunci când mă lăsam înduplecată, mă uitam în toate părţile după poliţie deşi aveam tot ce trebuia la mine. Lipsa soarelui îşi spune cuvântul asupra sănătăţii noastre. Suntem fiinţe de lumină, ne hrănim cu lumină şi asta nu înseamnă doar vitamina D, ci toate celelalte beneficii pe care le dă soarele.
M-a ajutat mult că m-am focusat pe siteul de ştiri. Evident, cu toată lumea pe acasă, îngrijorată de fiecare informaţie în parte, numărul vizualizărilor a crescut foarte mult. Deşi iniţial m-am bucurat, pentru că în ultimii doi ani nu prea am avut timp să scriu pe site aşa cum îmi doream, am primit repede şi partea cealaltă a monedei. Toate ştirile alea mă îngrijorau şi pe mine, nu numai pe cei care le citeau. În plus, mă şi plictisisem să dau acelaşi gen de informaţie zi de zi, aşa că am renunţat la a mai publica situaţiile zilnice venite de la autorităţile locale sau cele centrale pe Covid-19. Cred, însă, că pe lângă plictiseală a mai intervenit ceva: neîncrederea. Am văzut zile în şir cum statisticile aveau probleme. Pe undeva se scurtcircuitau informaţiile, apăreau mai mulţi infectaţi în statistica naţională decât aveam noi în judeţ, erau cazuri socotite de două ori etc. Pe urmă mi-am dat seama că virusul ăsta nu este aşa de contagios precum am fost lăsaţi să credem. Exemplu clar: din 31 de oameni care locuiesc practic în aceeaşi gospodărie pe strada Gheorghe Doja din Ploieşti s-au infectat doar 6. Asta e informarea oficială! Păi dacă era varicela nu scăpau decât ăia care mai făcuseră. În continuare, printre cunoscuţii mei nu apărea niciun caz. Nu m-am gândit că nu ar exista, ci că mai degrabă este o chestie de ghinion teribil să iei. Urmăream vânzătoarele cum stau fără mască sau cum se scarpină pe faţă cu mănuşi, după ce atinseseră o grămadă de articole despre care nu ştiau de cine au fost atinse. S-or fi îmbolnăvit şi vânzătoare, dar secretomania de la guvern ne-a oprit să aflăm asta.
Acum ne bucurăm de câteva măsuri de relaxare şi cu fiecare dintre ele parcă ne întoarcem la normal, deşi normalul de dinainte nu va mai fi la fel, pentru cine ştie câtă vreme. În ultimul timp, viaţa noastră s-a mutat în online. Optimiştii s-au forţat să fie la fel şi în această perioadă, iar pesimiştii au devenit de-a dreptul încrâncenaţi. Nu-i iau în calcul pe „oamenii cavernelor” care înjură presa şi autorităţile acuzând pe toată lumea că e vorba doar de manipulare şi virusul nu există (e treaba ta ce părere ai, dar exprimă-te civilizat!), ci pe cei care îşi varsă nervii în comentarii din care tu, ăla care vrea să facă totul pentru a i se părea viaţa mai frumoasă, înţelegi că eşti cam defect.
Nu, nu eşti defect dacă te-ai dus la muzeu îndată ce s-a deschis sau ai luat cu asalt străzile atunci când acest lucru a fost posibil. Este doar modul tău de a renaşte după o perioadă grea, modul de a-ţi recompensa răbdarea şi bine faci! Nu, nu eşti defect dacă ai dat telefoane la toate terasele unde ai fi dorit să ajungi, cu câteva zile înainte să se deschidă, ca să vezi daca se vor deschide pe 1 iunie şi să rezervi o masă! Este modul tău de a te bucura de viaţa pe care o aveai înainte de coşmarul ăsta şi de a te bucura că a venit vara. (în prima săptămână de relaxare am mers la 3 terase, parcă nu ne mai săturam!)
Nu, nu ai nicio problemă dacă ai dat năvală în mall în prima zi când s-a deschis şi ţi-ai cumpărat un nimic, la reduceri, ceva de care sigur nu aveai nevoie, dar ai dorit să îţi faci o bucurie. Sau ai mers la mare, la munte, în deltă sau la pădure pentru a face un grătar. Sau mergi la sală şi abia aştepţi să se deschidă o piscină. Sau că vrei să asculţi slujba din biserică şi nu din curtea ei! Dacă tu găseşti acolo alinare, foarte bine! Aglomeraţie a fost încă de la început în pieţe şi în autobuze şi tot nu a explodat numărul îmbolnăvirilor. Mergi, dar protejează-te!
Nu te lăsa pus la stâlpul infamiei că vrei să îţi trăieşti viaţa, doar pentru că pesimiştii care se cred realişti (orice pesimist îţi va spune că este realist!) te arată cu degetul că eşti necugetat şi din cauza ta vor fi în zadar toate măsurile impuse de guvernanţi. Respectă regulile, chiar dacă multe ţi se par stupide, dar ieşi din casă! Ieşi din casă şi bucură-te de momentul acela ca de ceva pe care îl meriţi, ca de un drept recâştigat, ca pe o recompensă după ce ţi-ai dat peste cap întreaga viaţă să respecţi reguli pentru binele general.
Nu te judeca asupru după regulile altora şi după tot ce spun analiştii lui peşte prăjit la televizor. Fă-ţi viaţa frumoasă şi foloseşte orice portiţă de evadare, pentru că psihicul uman este o chestie fragilă care odată deteriorată se vindecă foarte greu. Când eşti depresiv, nu mai poţi munci şi nu te mai poţi bucura de nimic. Nu vrei asta, pentru că ai aşa de multe planuri! Trebuie doar să ţi le aminteşti!
Toate o să treacă şi în cele din urmă ne vom întoarce la viaţa noastră aşa cum era ea, dar până atunci nu înceta să trăieşti frumos, alături de oameni dragi şi să ieşi din casă! Şi nu uita: lumea, aşa cum este ea astăzi, a fost făcută de optimişti, de oameni care s-au bucurat mai întâi de lucruri mici pentru a crea lucrurile mari!
