Selectează o Pagină

Mai sunt cateva zile din 2019 şi mă încearcă sentimente amestecate despre anul acesta. A fost…dificil, plin de provocări, spaime, îngrijorări, cu multe schimbări, cu lecţii, cu oameni care împreună reuşesc să mute munţii din loc, piatră cu piatră. A început blând, ca şi când nimic rău nu urma să se întâmple şi s-a umflat în pene cu fiecare lună care a trecut.

M-a stors de energie ca şi când aş fi participat la maratonul vieţii mele şi mi-a arătat încă o dată că noi, oamenii, trebuie să nu luăm în râs puterea rugăciunilor. Că de multe ori soluţionarea unor probleme ne depăşeşte şi nu ne rămâne atunci decât să ne lăsăm în voia sorţii, aşa cum de fapt, trebuia să facem de la început. Să spunem resemnaţi: „Facă-se voia ta, Doamne! Tu sigur ştii ce e mai bine pentru mine! Ai grijă de familia mea, de mine, de noi toţi, aşa cum ai făcut-o până acum!”

Anul acesta cu muşchi şi mult tupeu m-a scos din starea de veghe şi s-a răţoit la mine ca un băiat de cartier fără carte multă, dar cu şcoala vieţii. Mi-a arătat cât de mult îmi iubesc copilul, lovindu-l cu emoţii nemaintâlnite până atunci. Mi-a arătat cât de vulnerabilă sunt în faţa durerii puiului meu şi cât de repede supărarea îmbolnăveşte trupul. Mi-a arătat că niciodată nu poţi fi cel mai bun părinte. Poţi doar să te străduieşti în fiecare zi să devii cel mai bun şi pentru asta trebuie să asculţi mult şi să ai răbdare infinită. A fost însă, băiat corect şi mi-a lăsat portiţe de ieşire. Mi-a amintit că am mulţi prieteni care mă pot ajuta şi că nu trebuie decât să le spun problema mea.

Mi-a spus că trebuie să fac ceva mai mult pentru mine şi că nu ar fi rău să mă apuc mai mult de scris. Aşa a apărut acest blog, ca un pansament pentru suflet/ suflete. Pentru al meu, pentru ale voastre! Am descoperit încă o dată cât de puternice sunt cuvintele şi cum pot ele aduce oamenii în jurul unor scopuri comune, măreţe. Am acceptat cu multă bucurie să fiu un instrument pentru a ajuta comunitatea şi am primit în dar cele mai frumoase sentimente: fac parte dintr-o colectivitate puternică, care ştie să ajute şi care poate face minuni şi am prieteni buni gata să îmi arate zilnic că împreună putem face schimbări. Că pot arde casele sau oamenii se pot îmbolnăvi grav, împreună avem soluţii pentru orice. De altfel, în tot acest an nu m-am simţit niciodată singură, ceea ce a fost minunat. Asta a fost plasa mea de siguranţă şi am simţit că nu mă arunc în gol, la nimereală.

Nu ai cum să dezertezi cu atâţia oameni pe lângă tine, nu poţi să spui „am obosit, gata, plec!” când ştii că mai poţi face multe şi în general nu te poţi gândi doar la tine, când mulţi alţii nu se gândesc doar la ei.

A adus multe schimbări pentru anii viitori şi chiar dacă nu mă simt confortabil cu toate, ştiu că va fi bine.

Nu o să plâng prea tare după 2019, dar cu siguranţă mi-l voi aduce aminte toată viaţa! Aşa cum a fost el, cu muşchi umflaţi şi tupeu, demolator de lucruri fără baze solide, liant pentru relaţii care merită cultivate, sugativă de prieteni buni, storcător de energie, purificator.

Nu îmi rămâne decât să vă urez tuturor să vă regăsiţi pe voi în situaţii liniştite, deşi e bine ştiut că nu acestea ne dezvăluie puterile nebănuite, ci exact acelea în care ne-a băgat 2019. Să aveţi un an nou, plin de împliniri sufleteşti, liniştit, ca să vă puteţi trage sufletul după ce aţi trăit până acum şi să acumulaţi energie pentru alte aventuri, dar să păstraţi dorinţa de a face bine în jurul vostru! Vă mulţumesc pentru tot ce sunteti! La mulţi ani tuturor!

foto: Sorin Petculescu