Nu am timp să mă plictisesc în izolarea asta forţată pentru că apare mereu câte o ştire care trebuie scrisă, mai urmăresc un episod din seriale pe care voiam să le văd demult, mai citesc câteva pagini dintr-o carte care zace de ceva vreme pe noptieră, fac mâncare, întind rufe, calc etc. Chestii d-astea gospodăreşti…cu care prinzi liniştit noaptea şi dormi tun. Asta nu înseamnă că e suficient şi că atunci când scriu nu mă apucă aşa o disperare faţă de situaţia în care ne aflăm toţi, întrebări care nu-şi găsesc răspunsul în multitudinea de informaţii. Şi cum în două săptămâni am pus deja un kilogram (disperarea trece cu ciocolată! pe moment!) şi m-a cuprins o stare de agitaţie pe care nu o mai suport, am decis ca de azi să mă reapuc de yoga.
Înainte să înceapă nebunia asta, apucasem să mă duc la Life Yoga Center, de vreo cinci ori, sâmbătă dimineaţă. Mă simţeam excelent şi mă încărca pozitiv pentru toată săptămâna. M-aş fi dus şi la clasele de seara, dar am constatat că indiferent cât de lente ar fi mişcările, pe mine mă energizează aşa de tare încât nu mai pot să dorm. Deci, aşa cum spun şi antrenoarele mereu, ascultaţi-vă corpul şi daţi-i ce trebuie, când trebuie!
Prin ceea ce vă povestesc eu acum, încerc să vă introduc, profan, desigur, în ceea ce se numeşte yoga, o disciplină complexă care poate deveni stil de viaţă, pentru un echilibru profund în existenţa fiecăruia. O să vă las la final şi un clip video pe care l-am încercat în această dimineaţă şi după care m-am relaxat chiar şi cu motanul dându-mi târcoale mlădios la fiecare întindere.(Curios, dacă până atunci făcuse orice să-mi atragă atenţia, Feny s-a potolit îndată ce mi-a auzit respiraţia şi s-a tolănit lângă mine)
Când m-am dus prima dată la clasa de yoga, mi-am spus încă de la început că o să fac doar ce pot, că m-am dus acolo să îmi liniștesc mintea în primul rând și pe urmă trupul, dar s-a întâmplat că am reușit cu amândouă.
După ce am citit ”Pisica lui Dalai Lama” de David Michie aveam habar, măcar la nivel de idee, ce înseamnă yoga, mindfulness, meditație, budism etc. și cunoscându-mă îmi și imaginam cum o să-mi fugă mie mintea în 15 direcții și nu o să mă pot concentra pe nimic. Apoi…operația de hernie de disc! Mi-am zis din start că o să mă mișc fix cât să nu afectez ce e pe lângă L4, L5 și S1.
Deci am plecat la drum cu aceste limitări, așa că șansele de reușită (echilibrare emoțională, mentală, fizică) păleau. Nu-i nimic, mi-am zis, o să stai acolo și vezi tu cum te simți. Am închis ochii și am început să ascult muzica de fundal. Păsărele, niște gonguri din când în când, minunat! Pe urmă m-am concentrat pe vocea antrenoarei care ne spunea cum să respirăm și ce mișcare să facem. Tehnicile de respiraţie sunt minunate pentru a-ţi elibera mintea de stres şi pentru a da creierului oxigenul de care are nevoie! În permanență, pentru a ne ține focusate ne spunea să ne urmărim diverse părți ale corpului care lucrau atunci și tot corpul.
Așa că mi-am văzut foarte atent, în lumina dimineții, unghiile degetelor de la picioare. Nu am fost niciodată să-mi fac o pedichiură, iar unghiile mele sunt tăiate din carne, în colţ. Adică cu un colţ în mijloc. Că așa se întâmplă după ce tai din stânga și pe urmă din dreapta)))) rămâne un colț la mijloc, da? Dacă nu mă deranjează, adică nu agaţă, nici nu îl mai pilesc. Am alte chestii mai importante de făcut în loc să stau să pilesc la unghii. Mai ales acum, că țin picioarele în șosete.
Pe urmă mi-am dat seama că am mâinile mai scurte decât ar fi normal. Cât de încălzită aş fi, tot nu pot să ating cu palmele pământul atunci când mă aplec în faţă, din poziţia vertical. Mi-a venit să şi râd când mi-am dat seama de asta: deci nu sunt toţi producătorii de sacouri idioţi de fac mânecile alea aşa de lungi! Sunt eu defectă!
Mă părăseşte repede acest gând pentru că sunt îndemnată să mă îmbrăţişez şi să mă simt perfectă. E clar că nu e momentul să desfac firul în 9, sunt perfectă acum şi aici, mă simt bine cu mine şi nu mă doare nimic. Mă cuprinde un val de recunoştinţă pentru tot ce sunt şi tot ce am. A dispărut durerea de şale, respir şi inspir toată energia pozitivă de care aveam nevoie după o săptămână tracasată.
De altfel, m-am obşinuit ca în fiecare seară să spun trei motive pentru care sunt recunoscătoare, iar dimineaţa : “Astăzi o să primesc doar ceea ce am nevoie!”
Yoga poate fi practicată de oricine pentru că noi toţi avem nevoie de mişcari fizice care să întindă fiecare parte a corpului într-un mod lent şi mai ales conştient. Pe tot parcursul clasei se recomandă să ţii cont de zonele sensibile şi să le protejezi şi să faci mişcările în aşa fel încât să nu forţezi deloc corpul. Evident, nu ai cum să nu simţi tensiuni în mâini, picioare, abdomen, dar concentrându-te pe acele tensiuni îţi dai seama că trăieşti momentul şi că te bucuri de el.
Concentrându-te pe fiecare exerciţiu în parte, pe muzică, pe vocea calmă a antrenoarei, pe răspunsul corpului tău la mişcare, pe momentul acela unic pe care îl trăieşti nu îţi dai seama când a trecut o oră de yoga. La final, când eşti lăsat să fii tu cu tine şi respiraţia ta egală, într-o poziţie confortabilă pe saltea, mulţumind pentru tot şi toate, eliberându-te de stres şi energii negative, de gânduri care nu mai au ce căuta în mintea ta, îţi dai seama că viaţa merită trăită din plin şi că este neapărat nevoie să incluzi acest gen de terapie în programul tău zilnic.
“Dar flexibilitatea fizică nu are prea multă importanţă dacă nu există şi o deschidere a sufletului. Cât de eficient este exerciţiul care ne eliberează trupurile de rigiditate, dacă nu are niciun efect asupra minţii? …Ne lăsăm atât de prinşi în tiparele fizice. Obişnuinţe pe care le repetăm în mod inconştient. Nici măcar nu ne dăm seama de ele până când nu devenim conştienţi de trupul nostru. De abia apoi le putem da drumul. Acelaşi lucru este valabil şi pentru mintea noastră. Ne lăsăm prinşi în obişnuinţe, în moduri de a gândi care ne-au fost folositoare în trecut, dar apoi rămânem blocaţi în ele. Ceea ce odată a fost soluţia unei probleme, devine ea însăşi o problemă. Trebuie să ne eliberăm. Cum putem face asta? La fel cum procedăm cu trupul nostru. Fiind pur şi simplu prezenţi, aici şi acum, ne eliberăm de condiţia noastră. Mintea este tulburată de karma şi de iluzii. La polul opus, nirvana înseamnă să ne eliberăm de ele. Să ne relaxăm, transpunându-ne în starea noastră de a fi. Dispare orice senzaţie de separare dintre noi şi toate celelalte” “Pisica lui Dalai Lama şi puterea lui Miau”- autor David Michie
