Rezumatul rezumatului. Despre mine

Bine ați venit pe blogul meu! „Blogul Ghiveci”, pentru că nu mi-am propus să tratez un domeniu anume. Ghiveci ca şi viaţa! Cu de toate!

Sunt Raluca Eparu, jurnalist din 2002, soție, mama unui copil minunat (o zic toți, nu numai eu!) fiică, nepoată, cumnată, naşă, prietenă (inclusiv a motanului Iubirică) etc, dar mai mult decât toate, un observator pe drumul vieții.

Am 41 de ani și îmi place să scriu, să călătoresc, să citesc și să văd filme bune şi chiar dacă nu îmi place, duc şi gunoiul, calc rufe şi spăl vase.

Fie că am lucrat la ziar, site sau televiziune, mereu am trăit din scris şi din socializare. Mă declar o norocoasă pentru că am identificat repede ce îmi place să fac şi la ce pot fi bună şi m-am scutit de frustrarea de a face ceva care doar să-mi asigure traiul zilnic.

Mi-am propus ca „blogul ghiveci” să ajute oameni şi cauze, să inspire, să bucure şi să liniştească, pentru că scrisul are puterea de a face toate astea şi mult mai mult.

Aşadar, ne vedem pe aici! Vă pup!

„Nu trebuie să te placă toţi. Nici tu nu îi placi pe toţi!” (din înţelepciunea populară)

Gânduri pe tastatură

Schimbarea pe care ne-o dorim începe din noi

Schimbarea pe care ne-o dorim începe din noi

Spre sfârşitul anului trecut mă luase aşa o disperare, cumva de înţeles, la ce vremuri trăim. Rezultatul alegerilor care au fost şi pe urmă nu au mai fost, faptul că preţurile au explodat iar, Facebook-ul care şi-a schimbat algoritmul şi nu mi se mai vedeau ştirile,...

Talentele cu care am fost dăruiţi

Talentele cu care am fost dăruiţi

Fiecare om vine pe lume „dăruit” cu o mulţime de talente cu ajutorul cărora, dacă şi când le foloseşte, şi-ar putea schimba viaţa. De-a lungul timpului, luând interviuri antreprenorilor am observat „dăruirea” în multe forme şi dacă la început m-am mirat să descopăr că...

Despre Aici și Acum. Starea de prezenţă în care nu mai putem sta

Despre Aici și Acum. Starea de prezenţă în care nu mai putem sta

Scria zilele trecute o prietena pe Facebook că a constatat că ii este foarte greu să nu facă în permanență ceva, dincolo de muncă, fie că urmărește știrile, rețelele sociale, citește o carte etc. Totodată, recunoștea și că toate acestea îi dădeau un sentiment că nu e bine ce face, un fel de agitație.
Case şi oameni

Case şi oameni

Imi plac mult casele. Vechi sau noi, luxoase sau modeste, colorate sau albe, de piatră sau de lemn. Îmi plac atât pentru arhitectura lor, cât mai ales pentru povestea celor care locuiesc acolo. Pentru că ce ar fi o casă fara oamenii din ea? Pereți goi, lipsiți de viață.